Principiile lui T.Collin Campbell pentru o viata sanatoasa

Nutriţia reprezintă acţiunea combinată a nenumărate substanţe din alimente, întregul înseamnă mai mult decât suma tuturor părţilor. Pentru a ilustra acest principiu trebuie doar să priviţi perspectiva biochimică a unei mese. 

Să zicem că pregătiţi sote de spanac cu ghimbir şi ravioli din făină integrală umplute cu dovlecel, unt de nuci şi condimente, cu sos de tomate. 

Spanacul singur prezintă o abundenţă de elemente chimice variate. Este doar o listă parţială cu ceea ce aveţi în gură după ce luaţi o înghiţitură de spanac. 

După cum vedeţi, tocmai aţi introdus o bogăţie de nutrienţi în corpul dumneavoastră. Pe lângă acest amestec extrem de complex, când luaţi şi o gură din acel ravioli cu sos de tomate şi umplutura de dovlecel, mai obţineţi alte mii şi mii de substanţe chimice, toate legate în diferite feluri în fiecare aliment - cu adevărat o mină de aur biochimică. 

De îndată ce această hrană ia contact cu saliva dumneavoastră, organismul îşi începe acţiunea miraculoasă şi se porneşte procesul digestiei. Fiecare din aceste substanţe chimice din hrană interacţionează cu celelalte substanţe chimice din hrană şi cu substanţele chimice din organismul dumneavoastră în moduri foarte specifice. 

Iată ce vreau să vă transmit în principal: Substanţele chimice pe care le obţinem din hrana pe care o mâncăm sunt angajate într-o serie de reacţii care lucrează în ansamblu pentru a produce o stare bună de sănătate. Aceste substanţe chimice sunt orchestrate cu grijă prin mecanisme de control complicate în interiorul celulelor noastre şi al organismului nostru, şi aceste mecanisme de control decid unde merge fiecare nutrient, cât din respectivul nutrient este necesar şi când are loc fiecare reacţie 

Organismele noastre desfăşoară această reţea infinit de complexă de reacţii cu scopul de a obţine beneficii maxime din alimentele integrale, aşa cum apar ele în natură. 

Organismul nostru a învăţat cum să beneficieze de substanţele chimice din alimente aşa cum sunt ele asamblate laolaltă, debarasânduse de unele şi utilizând pe altele aşa cum socoteşte el de cuviinţă. 

Vitaminele nu constituie un panaceu pentru o sănătate bună Deoarece nutriţia funcţionează ca un sistem biochimic infinit de complex ce implică mii de substanţe chimice şi mii de efecte asupra sănătăţii noastre, este un nonsens să credem că nutrienţi izolaţi, luaţi ca suplimente, ar putea înlocui alimente integrale. 

Suplimentele nu au ca rezultat o sănătate pe termen lung şi pot produce efecte secundare imprevizibile. Mai mult decât atât, pentru cei ce se bizuie pe suplimente, efectul benefic nutritiv al schimbării dietei este amânat. După folosirea timp de patru până la opt ani a suplimentelor, cancerul de plămâni nu s-a redus aşa cum se aştepta, ci a crescut! 

Şi nici pentru prevenirea bolii de inimă nu s-a dovedit nici un beneficiu de pe urma suplimentelor cu vitamina A şi E. De atunci, au fost conduse un mare număr de alte încercări ce costă milioane de dolari, pentru a determina dacă vitaminele A, C şi E previn boala de inimă şi cancerul. 

Nu trebuie să se înţeleagă că aceşti nutrienţi n-ar fi importanţi. Ei sunt -însă doar atunci când sunt consumaţi ca alimente, nu ca suplimente. 

Nu există de fapt nici un nutrient în alimentele de origine animală care să nu fie mai bine furnizat de către plante 

În general, este corect a spune că orice aliment de origine vegetală are mult mai multe asemănări în ce priveşte compoziţia nutrienţilor cu celelalte alimente de origine vegetală decât cu alimentele de origine animală. Acelaşi lucru este valabil şi în cealaltă categorie; toate alimentele de origine animală au mult mai multe asemănări cu celelalte alimente de origine animală decât cu alimentele de origine vegetală. 

De exemplu, chiar dacă peştele se deosebeşte mult de carnea de vită, el se aseamănă mult mai mult cu carnea de vită decât cu orezul. Chiar şi alimentele care sunt „excepţii" de la aceste reguli cum ar fi nucile, seminţele şi produsele de origine animală prelucrate astfel ca să aibă un conţinut redus în grăsimi, ele rămân totuşi în grupele distincte de nutrienţi de origine vegetală sau de origine animală. 

Alimentele de origine vegetală au în mod substanţial mai mulţi antioxidanţi, fibre şi minerale decât alimentele de origine animală. De fapt, alimentele de origine animală sunt aproape complet lipsite de mai mulţi din aceşti nutrienţi. Pe de altă parte, alimentele de origine animală, au mult mai mult colesterol şi grăsimi. Ele au de asemenea cu puţin mai multe proteine decât alimentele de origine vegetală, şi de asemenea mai multă vitamina B12 şi vitamina D, deşi prezenţa vitaminei D se datorează în mare măsură fortificării artificiale a laptelui cu această vitamină. 

Desigur, există anumite excepţii: unele nuci şi seminţe sunt foarte bogate în grăsimi şi proteine (de exemplu arahidele, seminţele de susan) în timp ce unele alimente de origine animală au în general puţine grăsimi, deoarece li s-a îndepărtat grăsimea prin procesare artificială (de exemplu laptele smântânit). Dar dacă cineva cercetează mai îndeaproape, grăsimile şi proteinele nucilor şi seminţelor sunt diferite: ele sunt mult mai sănătoase decât cele ale alimentelor de origine animală. De asemenea, ele sunt însoţite de anumite substanţe antioxidante interesante. Pe de altă parte, alimentele de origine animală, prelucrate, cu conţinut scăzut în grăsimi, conţin totuşi anumite cantităţi de colesterol, multe proteine şi foarte puţine sau chiar deloc substanţe antioxidante şi fibre alimentare, exact ca şi celelalte alimente de origine animală. 

Prin definiţie, pentru ca o substanţă chimică din alimente să fie un nutrient esenţial, trebuie să întrunească mai multe cerinţe: 

• substanţa chimică este necesară pentru funcţionarea sănătoasă a corpului omenesc 

• substanţa chimică trebuie să fie ceva ce organismul nostru nu poate produce el însuşi şi de aceea trebui să o obţină dintr-o sursă din afară. 

Un exemplu de substanţă chimică ce nu este esenţială este colesterolul, un component al alimentelor de origine animală care nu există în alimentele de origine vegetală. Deşi colesterolul este esenţial pentru sănătate, organismul nostru poate produce tot ceea ce avem nevoie; deci nu trebuie să-l consumăm deloc prin alimente. 

De aceea el nu este un nutrient esenţial. Există patru nutrienţi pe care alimentele de origine animală le au, iar cele de origine vegetală, în cea mai mare parte, nu le au: colesterolul şi vitaminele A, D şi B12. 

Trei dintre acestea sunt nutrienţi neesenţiali. Vitamina A poate fi produsă în organismul nostru fără dificultate din beta-caroten, iar vitamina D, de asemenea poate fi produsă fără dificultate în corpul nostru pur şi simplu prin expunerea pielii la lumina soarelui timp de circa cincisprezece minute o dată la fiecare două zile. Ambele vitamine sunt toxice dacă sunt consumate în cantităţi mari. Aceasta constituie încă un indicator că este mai bine să ne bizuim pe precursorii de vitamine, beta-carotenul şi lumina soarelui, astfel ca organismul nostru să poată controla fără dificultate momentul şi cantităţile de vitamina A şi D de care are nevoie. 

Vitamina B12 este mai problematică. Vitamina B12 este produsă de microorganisme care se găsesc în sol şi de către microorganisme care se găsesc în intestinele animalelor, inclusiv ale omului. Cantitatea produsă în intestinele noastre nu este absorbită în mod adecvat, de aceea este recomandat să consumăm B12 din alimente. 

Cercetările au arătat în mod convingător că plantele crescute pe pământ sănătos care are o concentraţie bună de vitamina B12 vor absorbi fără dificultate acest nutrient.Totuşi, plantele crescute pe soluri „devitalizate" (soluri ne-organice) s-ar putea să fie deficitare în ce priveşte vitamina B12. Plantele crescute pe sol şi vândute în supermarketurile noastre duc lipsă de vitamina B12. 

Pe lângă aceasta, noi trăim într-o lume atât de sterilizată încât rareori ajungem în contact direct cu microorganismele născute în sol, producătoare de B 12. La un moment dat în istoria noastră, neam luat vitamina B12 din vegetale care nu au fost curăţate de tot pământul de pe ele. De aceea, nu este nerezonabil să presupunem că oamenii moderni care mănâncă plante foarte curăţate şi nu consumă deloc produse de origine animală, nu primesc suficientă vitamina B12. Se estimează că ne depozităm vitamina B12 în organism pe timp de trei ani. 

Dacă nu consumaţi nici un fel de produs de origine animală timp de trei ani sau mai mult, sau dacă sunteţi o femeie însărcinată sau care alăptează, atunci trebuie să aveţi grijă să luaţi din când în când un mic supliment de vitamina B 12, sau să mergeţi la medic anual ca să vă verificaţi nivelul din sânge al vitaminei B12 şi al homocisteinei. 

Numai genele nu determină apariţia bolii. Genele funcţionează numai dacă sunt activate, sau exprimate, iar nutriţia joacă un rol critic în a determina care gene, bune sau rele, vor fi exprimate. Originea fiecărei boli este genetică. 

Genele noastre reprezintă codul pentru tot ce există în corpurile noastre, bun şi rău. Fără gene nu ar exista cancer. Fără gene nu ar exista obezitate, diabet sau boala de inimă. Şi fără gene nu ar exista viaţă. Nu toate genele sunt exprimate pe deplin şi tot timpul. Dacă ele nu sunt activate, sau exprimate, ele rămân inactive din punct de vedere biochimic. 

Genele inactive nu au nici un efect asupra sănătăţii noastre. Acest lucru este evident atât pentru majoritatea oamenilor de ştiinţă, cât şi pentru mulţi oameni de rând, însă semnificaţia ideii este rareori înţeleasă. 

Ce anume se întâmplă astfel încât să determine ca unele gene să rămână inactive iar altele să se exprime? Răspunsul: mediul, şi în special alimentaţia 

Exprimarea codului nostru genetic reprezintă un univers de interacţiuni biochimice, de o complexitate aproape infinită. Acest „univers" biochimic interacţionează cu o mulţime de alte sisteme, inclusiv alimentaţia, care, la rându-i, subsumează sisteme întregi de biochimie complexă. 

Genele sunt cele care ne dau predispoziţiile. Toţi avem riscuri diferite de boală datorită genelor noastre diferite. însă, în timp ce nu vom şti niciodată în mod exact la care riscuri suntem predispuşi, ştim totuşi în ce fel să ţinem sub control aceste riscuri. în ciuda genelor noastre, cu toţii ne putem îmbunătăţi şansele de a ne exprima genele sănătoase oferind corpurilor noastre mediul cel mai bun cu putinţă, adică cea mai bună alimentaţie. 

Nutriţia poate controla în mod substanţial efectele adverse ale substanţelor chimice vătămătoare pentru sănătate Acrilamida, îndulcitorii artificiali, nitrosaminele, nitriţii, alarul, aminele heterociclice şi aflatoxina, toate acestea au avut legătură cu cancerul în studiile experimentale efectuate. 

Există o percepţie larg susţinută că această boală, cancerul, este produsă de substanţe chimice toxice care pătrund în corpul nostru într-un mod sinistru. 

De exemplu, oamenii citează adesea îngrijorarea cu privire la sănătate pentru a-şi justifica opoziţia faţă de pomparea de antibiotice şi hormoni în animalele din ferme. 

Presupunerea este că alimentaţia cu carne ar fi sigură dacă nu ar avea acele produse chimice nenaturale în ea. De fapt, pericolul real cu privire la carne îl constituie dezechilibrul dintre nutrienţi, indiferent dacă există sau nu există acele substanţe chimice vătămătoare în ea. 

Oamenii au început să se îmbolnăvească tot mai mult de cancer şi de boală de inimă cu mult timp înainte ca substanţele chimice moderne să fie introduse în alimentele noastre, atunci când au început să consume tot mai multe alimente de origine animală. 

O altă îngrijorare privind carcinogenii chimici există în jurul acrila-midei, care se găseşte în principal în alimentele procesate sau prăjite, cum ar fi chipsurile de cartofi. Implicaţia este că, dacă am putea să îndepărtăm efectiv această substanţă chimică din chipsurile de cartofi, ei n-ar mai fi dăunători, deşi continuă să fie foarte nesănătoşi, fiind în fapt nişte felii de cartofi îmbibate excesiv cu grăsime şi sare. 

Se pare că mulţi dintre noi dorim să găsim un ţap ispăşitor. Nu vrem să auzim că mâncărurile noastre favorite constituie o problemă din cauza conţinutului lor nutritiv. In termeni practici, nu îţi faci cine ştie ce mare bine dacă mănânci carne de vită organică în loc de carne de vită convenţională care a fost îndesată cu chimicale. 

Carnea de vită s-ar putea să fie ceva mai sănătoasă, însă eu nu aş spune niciodată că aceasta este o alegere sigură. Ambele tipuri de carne au un profil similar de nutrienţi. Este util să reflectăm asupra acestui principiu şi în alt mod: o boală cronică cum este cancerul are nevoie de ani de zile pentru a se dezvolta. 

Acele substanţe chimice care iniţiază cancerul sunt adesea cele care fac obiectul titlurilor de articole în presă. Ceea ce nu apare însă în acele titluri cu litere mari este faptul că procesul bolii continuă mult timp după iniţiere, şi poate fi accelerat sau reprimat în faza de înaintare, prin nutriţie. Cu alte cuvinte, alimentaţia este cea care determină în principal dacă boala îşi va produce efectele rele sau nu. 

Cercetările au arătat că o dietă complet vegetariană cu alimente integrale, face să regreseze boala de inimă avansată, îi ajută pe obezi să piardă în greutate, şi îi ajută pe diabetici să scape de medicamente şi să revină la o viaţă cvasi normală, viaţa dinainte de a avea diabet. 

Cercetările au arătat de asemenea că melanoamele avansate, forma fatală de cancer de piele, pot fi atenuate sau regresate prin schimbări în ceea ce priveşte stilul de viaţă. Desigur unele boli se pare că sunt ireversibile. Bolile autoimune sunt poate cele mai înfricoşătoare deoarece, o dată ce organismul a început să se întoarcă împotriva lui însuşi, poate deveni de neoprit. 

Şi cu toate acestea, în mod uluitor, chiar şi unele din aceste boli pot fi încetinite sau atenuate prin dietă. Sunt dovezi care arată că şi artrita reumatoidă poate fi încetinită prin dietă," ca şi scleroza multiplă.“ Un dram de prevedere face cât un car de tratament, şi cu cât cineva începe mai devreme în viaţă să consume alimentele corespunzătoare, cu atât mai bine va fi pentru sănătatea sa. însă pentru aceia care au deja de-a face cu povara bolii, trebuie să nu uităm că alimentaţia poate încă să joace un rol vital. 

 Alimentaţia care este cu adevărat benefică pentru o anumită boală cronică va fi în folosul sănătăţii şi în ceea ce priveştealte boli/la modul general. Chiar dacă o dietă complet vegetariană, cu alimente integrale este mai eficientă în a trata boala de inimă decât cancerul la creier, puteţi fi siguri că această dietă nu va face să înainteze o boală în timp ce o va stopa pe cealaltă. Ea nu va fi niciodată „dăunătoare" pentru dumneavoastră. 

Vă puteţi bucura de sănătate deplină aproape indiferent care ar fi boala, pur şi simplu folosind o dietă simplă. Alimentele şi nutriţia, de exemplu, sunt de importanţă principală pentru sănătatea noastră. 

Procesul de a mânca reprezintă poate cel mai intim contact pe care îl avem cu lumea noastră; este un proces în cadrul căruia ceea ce mâncăm devine parte din trupul nostru. Dar şi alte experienţe sunt importante, cum ar fi activitatea fizică, sănătatea emoţională şi mintală, şi sănătatea mediului nostru. 

Este important să încorporăm aceste sfere diferite în conceptul nostru cu privire la sănătate pentru că toate sunt interconectate. Şobolanii hrăniţi cu diete cu aport scăzut de proteine nu doar că au fost cruţaţi de a face cancer de ficat, dar au avut şi un nivel scăzut al colesterolului sanguin, în mod vizibil au fost mai energici şi făceau de două ori mai multă mişcare fizică decât şobolanii hrăniţi cu dieta cu multe proteine. 

Această sinergie dintre nutriţie şi activitatea fizică este extrem de importantă şi este dovada că aceste două aspecte ale vieţii nu sunt izolate unul de celălalt. Combinarea alimentaţiei corespunzătoare cu exerciţiul fizic oferă mai multă sănătate persoanei în cauză decât suma fiecărei părţi luate individual. 

Ştim de asemenea că activitatea fizică are efect asupra stării de bine emoţionale şi mintale. S-au spus foarte multe în legătură cu efectul pe care îl are activitatea fizică asupra diferitelor substanţe chimice din organismul nostru, şi prin acestea asupra dispoziţiei noastre şi a puterii de concentrare. 

Hrănindu-ne cu alimente integrale, de origine vegetală, noi folosim mai puţină apă, mai puţin teren agricol, mai puţine resurse, şi producem mai puţină poluare şi mai puţină suferinţă animalelor noastre de fermă. 

Alegerile noastre privind alimentaţia au un impact incredibil nu numai asupra metabolismului nostru, dar şi asupra iniţierii, promovării şi chiar a regresării bolii, asupra energiei noastre, asupra activităţii noastre fizice, asupra bunăstării noastre emoţionale şi mintale şi asupra mediului înconjurător.